Ma imaginez intr-o imensa incapere care-mi apartine in care timpul se opreste in loc dupa ce treci pragul, si te cuprinde o stare de jubilatie, beatitudine. O sala uriasa cu rafturi nemarginite ,din lemn masiv, pe care oricat ai vrea sa le parcurgi nu ti-ar ajunge timpul. Rafturile sunt presarate cu carti vechi, a caror pagini sunt usor ingalbenite si care degaja un miros sacru.
Din pacate totul suna atat de prodigios. Este doar o utopie,o farama de vis – dar,dupa cum spunea si Pamuk "Traim putin, vedem putin, stim putin, macar sa visam" .
Din pacate totul suna atat de prodigios. Este doar o utopie,o farama de vis – dar,dupa cum spunea si Pamuk "Traim putin, vedem putin, stim putin, macar sa visam" .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu