Zambetul stiintei

In goana mea pe internet am gasit ceva care m-a amuzat profund,avand in vedere ca Newton a fost un geniu - totusi, un geniu distrat - Priviti :

Mergând o dată călare, preocupat de probleme de matematici, la poalele unui deal a descălecat; a luat apoi calul de căpăstru ca un automat, gândindu-se mereu la problemă. A urcat dealul pe jos, tinând de căpăstrul calului. Dar care nu i-a fost surpriza când, ajuns în vârful dealului, a constatat că tinea în mână căpăstrul si calul nu era nicăieri!

Altă dată Newton, care era celibatar, a vrut să-si fiarbă un ou fără să-si întrerupă lucrul. Isi luă si ceasul său de precizie ca să se uite la el si să vadă când au trecut cele 3 minute pentru fierbere. Era însă preocupat mult de tema pe care o trata. Când îsi aduse aminte de fierberea oului, nu mică îi fu surpriza lui Newton când a constat că a pus ceasul la fiert, iar în mână tinea oul ca să citească minutele.

Newton era timid în public. Ii venea greu să se exprime în fata multimii. Ca membrul al parlamentului nu a luat decât o singură dată cuvântul. Membrii parlamentului se asteptau la gânduri superioare tâsnite din mintea lui Newton. El însă a cerut ... "să se închidă o fereastră că-i curent si îl trage"! Apoi s-a asezat jos pe scaun. Poti fi deci genial matematician si inexistent ca orator.

Newton, celibatarul, a invitat o dată pe un bun prieten al său la masă. Acesta vine la ora fixată si, ca să nu-l deranjeze pe Newton de la lucru, se duce direct în sufragerie, asteptând pe ilustrul său amic să termine lucrul si să vină la masă. Dar Newton nu mai iesea din biroul său de lucru. Atunci prietenul, răzbit de foame, se aseză la masă, pe care era un pui fript sub un clopot, mănâncă o jumătate de pui si plecă fără să-l avertizeze pe Newton. Mult mai târziu l-a răzbit foamea si pe Newton. Savantul uitase complet de invitatia pe care o adresase prietenului său. Newton vine în sufragerie, vede că e lipsă o jumătate de pui si-si spuse: "Uite ce distrat sunt; am mâncat si am uitat". Si se întoarce la lucru.

Schita de Sambata

Alta pasiune a mea -pe langa lectura- mai este si desenatul,mai ales in creion.
Si daca tot mi-am recapatat inspiratia..pofta, am mai realizat un desen.
P.S: Voi pune un desen in fiecare sambata.

Utopii...

Ma imaginez intr-o imensa incapere care-mi apartine in care timpul se opreste in loc dupa ce treci pragul, si te cuprinde o stare de jubilatie, beatitudine. O sala uriasa cu rafturi nemarginite ,din lemn masiv, pe care oricat ai vrea sa le parcurgi nu ti-ar ajunge timpul. Rafturile sunt presarate cu carti vechi, a caror pagini sunt usor ingalbenite si care degaja un miros sacru.
Din pacate totul suna atat de prodigios. Este doar o utopie,o farama de vis – dar,dupa cum spunea si Pamuk "Traim putin, vedem putin, stim putin, macar sa visam" .

Hamlet

Banuiesc ca toti stiti istoria lui Hamlet,asa ca nu mai are rost sa spun decat ca este o carte fascinanta si trebuie citita fara dar si poate.Totul este asa de diferit fata de vremurile noastre incat nici nu-ti vine sa crezi ca ,odata,se punea pret pe onoare –cuvant fara semnificatie in ziua de azi.Pentru Hamlet, "ratiunea" este totul, un om foarte inteligent, foarte prompt in raspunsuri. Imi plac nespus de mult monologurile sale care reflecta o adanca intelepciune. Atunci cand in scena cu cimitirul,Hamlet tine in mana craniul lui Yorick, el vede intr-insul mai mult decat vad ceilalti, pentru care craniul este doar un lucru fara viata :
"Vai,sarmanul Yorick! L-am cunoscut,Horatio; era o tolba nesecata de glume; avea o fantezie deosebit de bogata. M-a purtat in carca de mii de ori; si acum, cat de scarbos imi apare in inchipuire!"
Mi-e foarte greu sa dau citate,deoarece cartea este un imens citat.Totusi,priviti :
"In ultima vreme – de ce,nu stiu- mi-am pierdut toata voiosia, m-am lasat de toate obisnuitele exercitii; si, intr-adevar, sufletul imi este atat de apasat, incat acest frumos taram, pamantul, imi pare un promotoriu sterp; acest preaminunat baldachin,vazduhul, vedeti,acest mandru firmament ce se-nalta deasupra noastra, aceasta bolta falnica impodobita cu scantei de aur,cum sa spun, nu-mi pare alta decat un valmasag odios si infect de miasme. Ce minunata lucrare este omul, cat de nobila ii este inteligenta, ce fara de numar ii sunt facultatile, alcatuirile si miscarile, cat de chibzuit si de admirabil e in faptele sale… si totusi, pentru mine, ce inseamna aceasta chintesenta a taranii?"

"A fi sau a nu fi: iata intrebarea,
Mai vrednic oare e sa rabzi in cuget
A’vitregiei prastii si sageti
Sau fierul sa-l ridici asupra marii
De griji – si sa le curmi?Sa mori:sa dormi,
Atat : si printr-un somn sa curmi durerea
Din inima si droaia de izbelisti
Ce-s date carnii; este-o incheiere
Cucernic de ravnit. Sa mori,sa dormi,
Sa dormi – visand,mai stii? Aici e greul,
Caci se cuvine-a cugeta; ce vise
Pot rasari in somnu-acesta-al mortii
Cand hoitu-I lepadat? De-aceea-I lunga
Napasta. Astfel cine-ar mai rabda
A’lumii bice si ocari,calcaiul
Tiran,dispretul omului trufas,
Chinul iubirii-n van,zabava legii,
Neobrazarea carmuirii,scarba …"

Introducere...?

Mi-am deschis blog pentru ca sunt ganduri care ma mistuie,care nu pot sta nestavilite -le voi scrie aici ,evident-,pentru ca vreau sa intalnesc mai multe persoane cu aceeasi pasiune ca a mea -lectura.Pe langa jurnalul care-l tin,voi mai scrie de azi si aici. Voi incerca sa scriu recenzii ,in special operelor unor clasici -iubesc clasicismul- chiar daca nu am mai facut'o niciodata.
Sper sa ma primiti in comunitatea voastra.Salut!